Spartura in zid

Autor: Anonim | Album: fara album | Tematica: Diverse
Resursa adaugata de Efraim00 in 03/09/2023

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 0/10 X

Referințe

Neemia 1:1-13:31

NEEMIA
Rugăciunea lui Neemia
Neemia 1:1 Istorisirea lui Neemia, fiul lui Hacalia.În luna Chişleu, în al douăzecilea an, pe când eram în capitala Susa,
Neemia 1:2 a venit Hanani, unul din fraţii mei, şi câţiva oameni din Iuda. I-am întrebat despre iudeii scăpaţi care mai rămăseseră din robie şi despre Ierusalim.
Neemia 1:3 Ei mi-au răspuns: „Cei ce au mai rămas din robie sunt acolo, în ţară, în cea mai mare nenorocire şi ocară; zidurile Ierusalimului sunt dărâmate şi porţile sunt arse de foc.”
Neemia 1:4 Când am auzit aceste lucruri, am şezut jos, am plâns şi m-am jelit multe zile. Am postit şi m-am rugat înaintea Dumnezeului cerurilor
Neemia 1:5 şi am zis:„Doamne, Dumnezeul cerurilor, Dumnezeule mare şi înfricoşat, Tu, care ţii legământul Tău şi eşti plin de îndurare faţă de cei ce Te iubesc şi păzesc poruncile Tale!
Neemia 1:6 Să ia aminte urechea Ta şi ochii să-Ţi fie deschişi: ascultă rugăciunea pe care ţi-o face robul Tău acum, zi şi noapte, pentru robii Tăi, copiii lui Israel, mărturisind păcatele copiilor lui Israel, păcatele făcute de noi împotriva Ta, căci eu şi casa tatălui meu am păcătuit.
Neemia 1:7 Te-am supărat şi n-am păzit poruncile Tale, legile şi orânduirile pe care le-ai dat robului Tău Moise.
Neemia 1:8 Adu-Ţi aminte de cuvintele acestea pe care le-ai dat robului Tău Moise să le spună: ‘Când veţi păcătui, vă voi risipi printre popoare,
Neemia 1:9 dar, dacă vă veţi întoarce la Mine şi dacă veţi păzi poruncile Mele şi le veţi împlini, atunci, chiar dacă veţi fi izgoniţi la marginea cea mai depărtată a cerului, de acolo vă voi aduna şi vă voi aduce iarăşi în locul pe care l-am ales ca să locuiască Numele Meu acolo.’
Neemia 1:10 Ei sunt robii Tăi şi poporul Tău pe care l-ai răscumpărat prin puterea Ta cea mare şi prin mâna Ta cea tare.
Neemia 1:11 Ah, Doamne, să ia aminte urechea Ta la rugăciunea robului Tău şi la rugăciunea robilor Tăi, care vor să se teamă de Numele Tău! Dă astăzi izbândă robului Tău şi fă-l să capete trecere înaintea omului acestuia!” Pe atunci eram paharnicul împăratului.
Neemia la Ierusalim
Neemia 2:1 În luna Nisan, anul al douăzecilea al împăratului Artaxerxe, pe când vinul era înaintea lui, am luat vinul şi l-am dat împăratului. Niciodată nu fusesem trist înaintea lui.
Neemia 2:2 Împăratul mi-a zis: „Pentru ce ai faţa tristă? Totuşi nu eşti bolnav; nu poate fi decât o întristare a inimii.” Atunci m-a apucat o mare frică
Neemia 2:3 şi am răspuns împăratului: „Trăiască împăratul în veac! Cum să n-am faţa tristă când cetatea în care sunt mormintele părinţilor mei este nimicită şi porţile ei sunt arse de foc?”
Neemia 2:4 Şi împăratul mi-a zis: „Ce ceri?” Eu m-am rugat Dumnezeului cerurilor
Neemia 2:5 şi am răspuns împăratului: „Dacă găseşte cu cale împăratul şi dacă robul tău îi este plăcut, trimite-mă în Iuda, la cetatea mormintelor părinţilor mei, ca s-o zidesc din nou.”
Neemia 2:6 Împăratul, lângă care şedea şi împărăteasa, mi-a zis atunci: „Cât va ţine călătoria ta şi când te vei întoarce?” Împăratul a găsit cu cale să mă lase să plec şi i-am hotărât o vreme.
Neemia 2:7 Apoi am zis împăratului: „Dacă găseşte împăratul cu cale, să mi se dea scrisori pentru dregătorii de dincolo de râu, ca să mă lase să trec şi să intru în Iuda,
Neemia 2:8 şi o scrisoare pentru Asaf, păzitorul pădurii împăratului, ca să-mi dea lemne să fac grinzi pentru porţile cetăţuiei de lângă casă, pentru zidul cetăţii şi pentru casa în care voi locui.” Împăratul mi-a dat aceste scrisori, căci mâna cea bună a Dumnezeului meu era peste mine.
Neemia 2:9 M-am dus la dregătorii de dincolo de râu şi le-am dat scrisorile împăratului, care pusese să mă însoţească nişte mai-mari ai oastei şi nişte călăreţi.
Neemia 2:10 Sanbalat, Horonitul, şi Tobia, slujitorul amonit, când au auzit lucrul acesta, nu le-a plăcut deloc că venea un om să caute binele copiilor lui Israel.
Neemia îmbărbătează poporul
Neemia 2:11 Am ajuns la Ierusalim şi am rămas acolo trei zile.
Neemia 2:12 După aceea, m-am sculat noaptea cu câţiva oameni, fără să fi spus cuiva ce-mi pusese Dumnezeul meu în inimă să fac pentru Ierusalim. Nu era cu mine nicio altă vită, afară de vita pe care călăream.
Neemia 2:13 Am ieşit noaptea pe Poarta Văii şi m-am îndreptat spre Izvorul Balaurului şi spre Poarta Gunoiului, uitându-mă cu băgare de seamă la zidurile dărâmate ale Ierusalimului şi la porţile lui arse de foc.
Neemia 2:14 Am trecut pe la Poarta Izvorului şi pe la Iazul Împăratului, şi nu era loc pe unde să treacă vita care era sub mine.
Neemia 2:15 M-am suit noaptea pe la pârâu şi m-am uitat iarăşi cu băgare de seamă la zid. Apoi am intrat pe Poarta Văii, şi astfel m-am întors.
Neemia 2:16 Dregătorii nu ştiau unde fusesem şi ce făceam. Până în clipa aceea nu spusesem nimic iudeilor, nici preoţilor, nici mai-marilor, nici dregătorilor, nici vreunuia din cei ce vedeau de treburi.
Neemia 2:17 Le-am zis atunci: „Vedeţi starea nenorocită în care suntem! Ierusalimul este dărâmat şi porţile sunt arse de foc. Veniţi să zidim iarăşi zidul Ierusalimului şi să nu mai fim de ocară!”
Neemia 2:18 Şi le-am istorisit cum mâna cea bună a Dumnezeului meu fusese peste mine şi ce cuvinte îmi spusese împăratul. Ei au zis: „Să ne sculăm şi să zidim!” Şi s-au întărit în această hotărâre bună.
Neemia 2:19 Sanbalat, Horonitul, Tobia, slujitorul amonit, şi Gheşem, Arabul, fiind înştiinţaţi, şi-au bătut joc de noi şi ne-au dispreţuit. Ei au zis: „Ce faceţi voi acolo? Vă răsculaţi împotriva împăratului?”
Neemia 2:20 Şi eu le-am răspuns: „Dumnezeul cerurilor ne va da izbânda. Noi, robii Săi, ne vom scula şi vom zidi, dar voi n-aveţi nici parte, nici drept, nici aducere aminte în Ierusalim.”
Dregerea zidurilor Ierusalimului
Neemia 3:1 Marele preot Eliaşib s-a sculat împreună cu fraţii săi, preoţii, şi au zidit Poarta Oilor. Au sfinţit-o şi i-au pus uşile; au sfinţit-o de la turnul Mea până la turnul lui Hananeel.
Neemia 3:2 Alături de Eliaşib au zidit şi oamenii din Ierihon; alături de el a zidit şi Zacur, fiul lui Imri.
Neemia 3:3 Fiii lui Senaa au zidit Poarta Peştilor. Au acoperit-o cu scânduri şi i-au pus uşile, încuietorile şi zăvoarele.
Neemia 3:4 Alături de ei, a lucrat la dregerea zidului Meremot, fiul lui Urie, fiul lui Hacoţ; alături de ei a lucrat Meşulam, fiul lui Berechia, fiul lui Meşezabeel; alături de ei a lucrat Ţadoc, fiul lui Baana;
Neemia 3:5 alături de ei au lucrat tecoiţii, ai căror fruntaşi nu s-au supus în slujba Domnului.
Neemia 3:6 Ioiada, fiul lui Paseah, şi Meşulam, fiul lui Besodia, au dres poarta cea veche. Au acoperit-o cu scânduri şi i-au pus uşile, încuietorile şi zăvoarele.
Neemia 3:7 Alături de ei au lucrat Melatia, Gabaonitul, Iadon, Meronotitul, şi oamenii din Gabaon şi Miţpa, până la scaunul dregătorului de dincoace de râul Eufrat;
Neemia 3:8 alături de ei a lucrat Uziel, fiul lui Harhaia, dintre argintari, şi alături de el a lucrat Hanania, dintre făcătorii de mir. Au întărit Ierusalimul până la zidul cel lat.
Neemia 3:9 Alături de ei a lucrat Refaia, fiul lui Hur, care era mai-mare peste jumătate din ţinutul Ierusalimului.
Neemia 3:10 Alături de ei a lucrat, în faţa casei sale, Iedaia, fiul lui Harumaf, şi alături de el a lucrat Hatuş, fiul lui Haşabnia.
Neemia 3:11 O altă parte a zidului şi turnul cuptoarelor au fost drese de Malchia, fiul lui Harim, şi de Haşub, fiul lui Pahat-Moab.
Neemia 3:12 Alături de ei a lucrat, cu fetele sale, Şalum, fiul lui Haloheş, mai-marele peste jumătate din ţinutul Ierusalimului.
Neemia 3:13 Hanun şi locuitorii Zanoahului au dres Poarta Văii. Au zidit-o şi i-au pus uşile, încuietorile şi zăvoarele. Ei au făcut o mie de coţi de zid până la Poarta Gunoiului.
Neemia 3:14 Malchia, fiul lui Recab, mai-marele peste ţinutul Bet-Hacheremului, a dres Poarta Gunoiului. A zidit-o şi i-a pus uşile, încuietorile şi zăvoarele.
Neemia 3:15 Şalun, fiul lui Col-Hoze, mai-marele peste ţinutul Miţpa, a dres Poarta Izvorului. A zidit-o, a acoperit-o cu scânduri şi i-a pus uşile, încuietorile şi zăvoarele. A făcut zidul iazului Siloe lângă grădina împăratului, până la treptele care coboară din cetatea lui David.
Neemia 3:16 După el, Neemia, fiul lui Azbuc, mai-marele peste jumătate din ţinutul Bet-Ţurului, a lucrat la dregerea zidului până în faţa mormintelor lui David, până la iazul care fusese zidit şi până la casa vitejilor.
Neemia 3:17 După el, au lucrat leviţii, Rehum, fiul lui Bani, şi alături de el a lucrat, pentru ţinutul său, Haşabia, mai-marele peste jumătate din ţinutul Cheila.
Neemia 3:18 După el, au lucrat fraţii lor, Bavai, fiul lui Henadad, mai-marele peste jumătate din ţinutul Cheila,
Neemia 3:19 şi alături de el Ezer, fiul lui Iosua, mai-marele Miţpei, a dres o altă parte a zidului, în faţa suişului casei armelor, în unghi.
Neemia 3:20 După el, Baruc, fiul lui Zabai, a dres cu râvnă o altă parte, de la unghi până la poarta casei marelui preot Eliaşib.
Neemia 3:21 După el, Meremot, fiul lui Urie, fiul lui Hacoţ, a dres o altă parte, de la poarta casei lui Eliaşib până la capătul casei lui Eliaşib.
Neemia 3:22 După el, au lucrat preoţii din împrejurimile Ierusalimului.
Neemia 3:23 După ei, Beniamin şi Haşub au lucrat în dreptul casei lor. După ei, Azaria, fiul lui Maaseia, fiul lui Anania, a lucrat lângă casa lui.
Neemia 3:24 După el, Binui, fiul lui Henadad, a dres o altă parte, de la casa lui Azaria până la unghi şi până la colţ.
Neemia 3:25 Palal, fiul lui Uzai, a lucrat în faţa unghiului şi în faţa turnului de sus, care iese înainte din casa împăratului, lângă curtea temniţei. După el, a lucrat Pedaia, fiul lui Pareoş.
Neemia 3:26 Slujitorii Templului care locuiesc pe deal au lucrat până în dreptul Porţii Apelor, la răsărit, şi până în dreptul turnului care iese în afară.
Neemia 3:27 După ei, tecoiţii au dres o altă parte în dreptul turnului celui mare, care iese în afară până la zidul dealului.
Neemia 3:28 Deasupra Porţii Cailor, preoţii au lucrat fiecare înaintea casei lui.
Neemia 3:29 După ei, Ţadoc, fiul lui Imer, a lucrat înaintea casei lui. După el, a lucrat Şemaia, fiul lui Şecania, păzitorul porţii de la răsărit.
Neemia 3:30 După el, Hanania, fiul lui Şelemia, şi Hanun, al şaselea fiu al lui Ţalaf, au dres o altă parte a zidului. După ei, Meşulam, fiul lui Berechia, a lucrat în faţa odăii lui.
Neemia 3:31 După el, Malchia, dintre argintari, a lucrat până la casele slujitorilor Templului şi negustorilor, în dreptul porţii Mifcad şi până la odaia de sus din colţ.
Neemia 3:32 Argintarii şi negustorii au lucrat între odaia de sus din colţ şi Poarta Oilor.
Lucrările urmează
Neemia 4:1 Când a auzit Sanbalat că zidim iarăşi zidul, s-a mâniat şi s-a supărat foarte tare. Şi-a bătut joc de iudei
Neemia 4:2 şi a zis înaintea fraţilor săi şi înaintea ostaşilor Samariei: „La ce lucrează aceşti iudei neputincioşi? Oare vor fi lăsaţi să lucreze? Oare vor jertfi? Oare vor isprăvi? Oare vor da ei viaţă unor pietre înmormântate sub mormane de praf şi arse de foc?”
Neemia 4:3 Tobia, Amonitul, era lângă el şi a zis: „Să zidească numai! Dacă se va sui o vulpe, le va dărâma zidul lor de piatră.”
Neemia 4:4 „Ascultă, Dumnezeul nostru, cum suntem batjocoriţi! Fă să cadă ocările lor asupra capului lor şi dă-i pradă pe un pământ unde să fie robi.
Neemia 4:5 Nu le ierta fărădelegea, şi păcatul lor să nu fie şters dinaintea Ta, căci au necăjit pe cei ce zidesc.”
Neemia 4:6 Am zidit zidul, care a fost isprăvit pretutindeni până la jumătate din înălţimea lui. Şi poporul lucra cu inimă.
Neemia 4:7 Dar Sanbalat, Tobia, arabii, amoniţii şi asdodiţii s-au supărat foarte tare când au auzit că dregerea zidurilor înainta şi că spărturile începeau să se astupe.
Neemia 4:8 S-au unit toţi împreună ca să vină împotriva Ierusalimului şi să-i facă stricăciuni.
Neemia 4:9 Ne-am rugat Dumnezeului nostru şi am pus o strajă zi şi noapte, ca să ne apere împotriva loviturilor lor.
Neemia 4:10 Însă Iuda zicea: „Puterile celor ce duc poverile slăbesc şi dărâmăturile sunt multe; nu vom putea să zidim zidul.”
Neemia 4:11 Şi vrăjmaşii noştri ziceau: „Nu vor şti şi nu vor vedea nimic până vom ajunge în mijlocul lor; îi vom ucide şi vom face astfel să înceteze lucrarea.”
Neemia 4:12 Şi iudeii care locuiau lângă ei au venit de zece ori şi ne-au înştiinţat despre toate locurile pe unde veneau la noi.
Neemia 4:13 De aceea am pus în locurile cele mai de jos, dinapoia zidului, şi în locurile tari, poporul pe familii, i-am aşezat pe toţi cu săbiile, suliţele şi arcurile lor.
Neemia 4:14 M-am uitat şi, sculându-mă, am zis mai-marilor, dregătorilor şi celuilalt popor: „Nu vă temeţi de ei! Aduceţi-vă aminte de Domnul cel mare şi înfricoşat şi luptaţi pentru fraţii voştri, pentru fiii voştri şi fetele voastre, pentru nevestele voastre şi pentru casele voastre!”
Neemia 4:15 Când au auzit vrăjmaşii noştri că am fost înştiinţaţi, Dumnezeu le-a nimicit planul şi ne-am întors cu toţii la zid, fiecare la lucrarea lui.
Neemia 4:16 Din ziua aceea, jumătate din oamenii mei lucrau, iar cealaltă jumătate era înarmată cu suliţe, cu scuturi, cu arcuri şi cu platoşe. Căpeteniile erau înapoia întregii case a lui Iuda.
Neemia 4:17 Cei ce zideau zidul şi cei ce duceau sau încărcau poverile cu o mână lucrau, iar cu alta ţineau arma.
Neemia 4:18 Fiecare din ei, când lucra, îşi avea sabia încinsă la mijloc. Cel ce suna din trâmbiţă stătea lângă mine.
Neemia 4:19 Am zis mai-marilor, dregătorilor şi celuilalt popor: „Lucrarea este mare şi întinsă, şi noi suntem risipiţi pe zid, departe unii de alţii.
Neemia 4:20 La sunetul trâmbiţei să vă strângeţi la noi, spre locul de unde o veţi auzi. Dumnezeul nostru va lupta pentru noi.”
Neemia 4:21 Aşa făceam lucrarea: jumătate din noi stând cu suliţa în mână din zorii zilei până la ivirea stelelor.
Neemia 4:22 În acelaşi timp, am mai zis poporului: „Fiecare să petreacă noaptea în Ierusalim cu slujitorul lui; noaptea să facem de strajă, iar ziua să lucrăm.”
Neemia 4:23 Şi nu ne-am dezbrăcat de haine, nici eu, nici fraţii mei, nici slujitorii mei, nici oamenii de strajă, care erau sub porunca mea. Fiecare se ducea cu armele la apă.
Plângerile poporului
Neemia 5:1 Din partea oamenilor din popor şi din partea nevestelor lor s-au ridicat mari plângeri împotriva fraţilor lor iudei.
Neemia 5:2 Unii ziceau: „Noi, fiii noştri şi fetele noastre suntem mulţi; să ni se dea grâu ca să mâncăm şi să trăim.”
Neemia 5:3 Alţii ziceau: „Punem zălog ogoarele, viile şi casele noastre, ca să avem grâu în timpul foametei.”
Neemia 5:4 Alţii ziceau: „Am împrumutat argint punând zălog ogoarele şi viile noastre pentru birul împăratului.
Neemia 5:5 Şi totuşi carnea noastră este ca şi carnea fraţilor noştri, copiii noştri sunt ca şi copiii lor; şi iată, supunem la robie pe fiii noştri şi pe fetele noastre şi multe din fetele noastre au şi fost supuse la robie; suntem fără putere, căci ogoarele şi viile noastre sunt ale altora.”
Neemia 5:6 M-am supărat foarte tare când le-am auzit plângerile şi cuvintele acestea.
Neemia 5:7 Am hotărât să mustru pe cei mari şi pe dregători şi le-am zis: „Ce, voi împrumutaţi cu camătă fraţilor voştri?” Şi am strâns în jurul meu o mare mulţime
Neemia 5:8 şi le-am zis: „Noi am răscumpărat, după puterea noastră, pe fraţii noştri iudei vânduţi neamurilor, şi voi să vindeţi pe fraţii voştri? Şi încă nouă să ne fie vânduţi?” Ei au tăcut, neavând ce să răspundă.
Neemia 5:9 Apoi am zis: „Ce faceţi voi nu este bine. N-ar trebui să umblaţi în frica Dumnezeului nostru, ca să nu fiţi de ocara neamurilor vrăjmaşe nouă?
Neemia 5:10 Şi eu, şi fraţii mei, şi slujitorii mei le-am împrumutat argint şi grâu. Să le lăsăm dar datoria aceasta!
Neemia 5:11 Daţi-le înapoi astăzi ogoarele, viile, măslinii şi casele şi a suta parte din argintul, din grâul, din mustul şi din untdelemnul pe care l-aţi cerut de la ei ca dobândă.”
Neemia 5:12 Ei au răspuns: „Le vom da înapoi şi nu le vom cere nimic, vom face cum ai zis.” Atunci am chemat pe preoţi, înaintea cărora i-am pus să jure că îşi vor ţine cuvântul.
Neemia 5:13 Şi mi-am scuturat mantaua zicând: „Aşa să scuture Dumnezeu afară din Casa Lui şi de averile lui pe orice om care nu-şi va ţine cuvântul şi aşa să fie scuturat omul acela şi lăsat cu mâinile goale!” Toată adunarea a zis: „Amin.” Şi au lăudat pe Domnul. Şi poporul s-a ţinut de cuvânt.
Neemia, ca dregător
Neemia 5:14 Din ziua când m-a pus împăratul dregător peste ei în ţara lui Iuda, de la al douăzecilea an până la al treizeci şi doilea an al împăratului Artaxerxe, timp de doisprezece ani, nici eu, nici fraţii mei n-am trăit din veniturile cuvenite dregătorului.
Neemia 5:15 Înainte de mine, cei dintâi dregători împovărau poporul şi luau de la el pâine şi vin, afară de cei patruzeci de sicli de argint; chiar şi slujitorii lor apăsau poporul. Eu n-am făcut aşa din frică de Dumnezeu.
Neemia 5:16 Ba mai mult, am lucrat la dregerea zidului acestuia, n-am cumpărat niciun ogor şi toţi slujitorii mei erau la lucru.
Neemia 5:17 Aveam la masă o sută cincizeci de oameni, iudei şi dregători, afară de cei ce veneau la noi din neamurile de primprejur.
Neemia 5:18 Mi se pregăteau în fiecare zi un bou, şase berbeci aleşi şi păsări şi, la fiecare zece zile, se pregătea din belşug tot vinul care era de trebuinţă. Cu toate acestea, n-am cerut veniturile cuvenite dregătorului, pentru că lucrările apăsau greu asupra poporului acestuia.
Neemia 5:19 Adu-Ţi aminte de mine spre bine, Dumnezeule, pentru tot ce am făcut pentru poporul acesta!
Noi piedici
Neemia 6:1 Nu pusesem încă uşile porţilor când Sanbalat, Tobia, Gheşem, Arabul, şi ceilalţi vrăjmaşi ai noştri au auzit că zidisem zidul şi că n-a mai rămas nicio spărtură.
Neemia 6:2 Atunci, Sanbalat şi Gheşem au trimis să-mi spună: „Vino şi să ne întâlnim în satele din valea Ono.” Îşi puseseră de gând să-mi facă rău.
Neemia 6:3 Le-am trimis soli cu următorul răspuns: „Am o mare lucrare de făcut şi nu pot să mă cobor; cât timp l-aş lăsa ca să vin la voi, lucrul ar înceta.”
Neemia 6:4 Mi-au făcut în patru rânduri aceeaşi cerere, şi le-am dat acelaşi răspuns.
Neemia 6:5 Sanbalat mi-a trimis solia aceasta a cincea oară prin slujitorul său, care ţinea în mână o scrisoare deschisă.
Neemia 6:6 În ea era scris: „Se răspândeşte zvonul printre popoare şi Gaşmu spune că tu şi iudeii aveţi de gând să vă răsculaţi şi că în acest scop zideşti zidul. Se zice că tu vei ajunge împăratul lor
Neemia 6:7 şi că ai pus chiar proroci, ca să te numească la Ierusalim împărat al lui Iuda. Şi acum lucrurile acestea vor ajunge la cunoştinţa împăratului. Vino dar şi să ne sfătuim împreună.”
Neemia 6:8 Am trimis următorul răspuns lui Sanbalat: „Ce ai spus tu în scrisoare nu este; tu de la tine le născoceşti!”
Neemia 6:9 Toţi oamenii aceştia voiau să ne înfricoşeze şi îşi ziceau: „Li se va înmuia inima, şi lucrarea nu se va face.” Acum, Dumnezeule, întăreşte-mă!
Neemia 6:10 M-am dus la Şemaia, fiul lui Delaia, fiul lui Mehetabeel. El se închisese şi a zis: „Haidem împreună în Casa lui Dumnezeu, în mijlocul Templului, şi să închidem uşile Templului, căci vin să te omoare şi au să vină noaptea să te omoare.”
Neemia 6:11 Eu am răspuns: „Un om ca mine să fugă? Şi care om ca mine ar putea să intre în Templu şi să trăiască? Nu voi intra!”
Neemia 6:12 Şi am cunoscut că nu Dumnezeu îl trimitea. Ci a prorocit aşa pentru mine, fiindcă Sanbalat şi Tobia îi dăduseră argint.
Neemia 6:13 Şi, câştigându-l astfel, nădăjduiau că am să mă tem şi că am să urmez sfaturile lui şi să fac un păcat. Ei s-ar fi folosit de această atingere a bunului meu nume ca să mă umple de ocară.
Neemia 6:14 Adu-Ţi aminte, Dumnezeule, de Tobia şi de Sanbalat şi de faptele lor! Adu-Ţi aminte şi de Noadia, prorociţa, şi de ceilalţi proroci care căutau să mă sperie!
Neemia 6:15 Zidul a fost isprăvit în a douăzeci şi cincea zi a lunii Elul, în cincizeci şi două de zile.
Neemia 6:16 Când au auzit toţi vrăjmaşii noştri, s-au temut toate popoarele dimprejurul nostru; s-au smerit foarte mult şi au cunoscut că lucrarea se făcuse prin voia Dumnezeului nostru.
Neemia 6:17 În vremea aceea erau unii fruntaşi din Iudeea care trimiteau deseori scrisori lui Tobia şi primeau şi ei scrisori de la el.
Neemia 6:18 Căci mulţi din Iuda erau legaţi cu el prin jurământ, pentru că era ginerele lui Şecania, fiul lui Arah, şi fiul său Iohanan luase pe fata lui Meşulam, fiul lui Berechia.
Neemia 6:19 Vorbeau bine de el chiar în faţa mea şi-i spuneau cuvintele mele. Tobia trimitea scrisori ca să mă înfricoşeze.
Numărul israeliţilor întorşi sub Zorobabel
Neemia 7:1 După ce s-a zidit zidul şi am pus uşile porţilor, au fost puşi în slujbele lor uşierii, cântăreţii şi leviţii.

"El mi-a raspuns: "Cei ce au mai ramas in robie sunt acolo in tara, in cea mai mare nenorocire si ocara; zidurile Ierusalimului sunt daramate si portile sunt arse de tot"Neemia 1:3
Neemia, dregatorul Ierusalimului, om al lui Dumnezeu care studia, iubea si isi dorea sa implineasca voia Domnului. Om al dragostei de neam, cu inima pentru cei in stramtorare, insotit de mana lui Dumnezeu si biruitor in reabilitarea cetatii Ierusalim. Evenimentul reconstructiei zidurilor are lor in a doua jumatate a secolului al V-lea, dupa caderea Ierusalimului in robia Babiloniala. Neemia era deportat in capitala Susa, ocupand o functie nobila in preajma imparatului Artaxerxe. Cel mai probabil era paharnicul imparatului(cap2:1). Starea deplorabila a poporului Israel si in mod deosebit a lui Iuda il intristeaza pe Neemia, mai mult il determina sa aduca mijlocire pentru popor, pentru cetatea parintilor lui.
Neemia a auzit vesti despre starea celor ramasi robi in Ierusalim, si tu auzi vesti. Multe cuvinte trec si pe la urechile tale, multe fapte ale fratilor tai ajung la cunostinta ta. Vezi in jurul tau departarea unora de cuvantul Domnului, nepasarea fata de biserica lui Dumnezeu, observi problemele tinerilor cuprinsi de lume, de anturajul de la scoala, din cartier, droguri, tutun, alcool, ademeniti de placerile de o clipa ale pacatului. Vezi familii greu incercate, cu probleme, cu nevoi si boli incurabile. Altii sunt in pragul de a divorta, amagiti de soaptele straine ale pacatului. Cuvantul lui Dumnezeu este rastalmacit de miscarile ale asa zisului "Crestinism modern", luminat de trairea in nepasare si confort, lipsit de evlavie si frica de Domnul. Duhul dezbinarii cuprinde pe multi, congregatii se dezbina, suflete se smulg din turma. Cetatea lui Dumnezeu este in paragina, crestinii sunt interesatii de bani, de avere, cuprinsi de febra nebuna a aurului pamantesc, fara sa inteleaga valoarea aurului ceresc.
Te mai uiti si in Romania, tara aceasta merge inspre iad. Un crestinism formal, traditional, lipsit de continut. Oamenii neaga tot mai mult existenta marelui Creator.
Sfasietor, dureros este tabloul vremurilor noastre!
Neemia 1:4" Cand am auzit aceste lucruri, am şezut jos, am plâns şi m-am jelit multe zile. Am postit şi m-am rugat înaintea Dumnezeului cerurilor
5şi am zis: „Doamne*, Dumnezeul cerurilor, Dumnezeule mare şi înfricoşat, Tu**, care ţii legământul Tău şi eşti plin de îndurare faţă de cei ce Te iubesc şi păzesc poruncile Tale!"
El a inteles ca Dumnezeu este singurul care poate rezolva problema poporului. Intelege si tu ca numai El poate rezolva toate nevoile si minusurile pe care le observi tu. A suferi in fiecare zi pentru starea poporului te va duce la amaraciune, insa a aduce suferinta pentru starea poporului inaintea lui Dumnezeu va aduce vindecare.
Spune Domnului suferinta ta, nu fugi. A spune: Gata, aici nu se mai poate face nimic, daca fratii sunt asa, atunci eu nu mai vreau sa fiu cu ei! , este la fel de vinovat inaintea Lui ca a abandona familia ta in nevoie. Asa faceau pe vremea Domnului Matei 15:1, cu pretextul ca ei au incredintat Domnului nu ingrijeau de ai lor. Multi crestini parasesc pe fratii lor cu pretextul ca ei sunt incredintati Domnului,

Cunoscand toate acestea, ce faci?
Te cheama dumnezeu la jertfa!
Asta trebuie sa faci, sa aduci inaintea Lui toate problemele fratilor tai. Sa plangi pentru cei rataciti, sa te doara starea nepasatoare a tinerilor, sa chemi pe Dumnezeu in familiile care se clatina, sa il chemi in bisericile unde Evanghelia este imbinata.
Pentru Neemia rezultatele au inceput sa apara, imparatul vede intristareaa lui si ii cere justificarea. Cu cat mai mult a vazut marele Imparat tristetea lui Neemia.
In urma discutiei dintre cei doi, Neemia primeste aceeptul imparatului de a pleca, ba mai mult primeste si resurse.
Drumul spre Ierusalim era primejdios, dar Domnul i-a pazit. Incep lucrarile si treburile par sa mearga.
Apar la un moment dat impotrivirile din partea oamenilor. Va aparea si in dreptul tau aceasta impotrivire, cand vei incepe sa dregi sparturile. Vei avea o lupta cu vorbele altora, cu gandurile din mintea ta, spund ca ei nu se vor schimba, ca nu vei vedea rezultate. Dregerea sparturilor a intampinat multe obstacole. Lucrarea ajunge sa se opreasca o vreme, apoi incepe iar,
Neemia nu a fost singur in acest proiect, el a mai adunat oameni cu frica de Domnul in jurul lui, a fost si Ezra cu el un timp. Nu purta singur aceasta povara, mai cheama si pe altii care inteleg chemare.
Zidurile incepusera sa se ridice, de asemenea si amenintarile vrajmasilor. Poporul care zidea ajunge sa poarte intr-o mana arma, iar cu cealalta mana sa lucreze. Cel rau nu va sta nepasator, vazand initiativa ta. Luptele in viata ta vor se vor intetii. Va trebui sa te lupti in viata ta, dar sa continui si pentru altii. Trecand si de aceste obstacole, poporul ajunge sa intregeasca Ierusalimul si sa se aseze in el. Vei vedea si tu rezultate in urma mijlocirii, strigatele tale vor ajunge sus. Oamenii se vor intoarce la Dumnezeu, biserica va fi zidita, tinerii vor cunoaste pe Domnul, pacea va veni in unele familii. Altii spre pierzarea lor tot nu vor cauta pe Domnul ca sa ii scape.
Dar sa nun taci! Spre sfarsitul cartii se observa turburarea lui Neemia. Omul care plange pacatele poporului trebuie sa le si spuna poporului. Fii deschis la a spune adevarul, nu te gandi ca nu vor crede.
Cartea aceasta se incheie cu cuvintele lui Neemia."Adu-Ți aminte de mine spre bine, Dumnezeule!". Dumnezeu nu va uita ce ai facut tu cu inima pentru El. In vremea incercarilor tale vei fi ajutat, asa cum ai facut si tu in vremea cand altii au fost in necaz.

'